Azi sunt cu fetele acasa, Daria e la bunica pentru ca trebuie sa mearga la medic. A avut 37 febra si nu vreau sa o las asa pana ii creste mai mult. Acasa, am ramas eu cu fetele, si inspirata de toamna asta aurie intradevar m-am hotarat sa merg cu fetele intr-o aventura. Ne-am pregatit si, neavand masina pentru ca tata a fost cu ea , la servici, ne-am hotarat sa mergem cu bus-ul. Acest lucru nu l-am facut niciodata singura numai cu ele si calatoria cu bus-ul la noi e asa ca si cum ai merge in parc cu trenuletul, nu de nevoie. Dar imi doresc sa scot fetele in societate , ca au inceput sa le fie frica asa de aglomeratie si nu sunt obisnuite cu multa lume si chestii din astea. Asa ca incepem "marea inghesuiala".
Ne pornim si binenteles mergeam cu ele de mana si cu un ghiozdanel cu hainutele lor in spate si aratam eu ca o liana , deoarece ele tot tzopaiau si ma trageau cand intr-o parte cand in alta. Dar pana la urma ajungem in statie si mergem si cu bus-ul, gasim si scaune. Ne-am descurcat foarte bine pentru niste incepatoare ale mersului cu autobusul. Au fost foarte cuminti si au savurat fiecare secunda din transport si stiau cand se opreste autobusul in statie ca trebuie sa urce si sa coboare oameni.
Am ajuns la servici la tati si am luat masina dupa ce au inspectat firma sa vada ce si cum pe acolo. Nu au stat prea mult la tati la servici , s-au uitat un pic pe acolo, desii tati vroia sa le arate unde lucreaza, masa , biroul...etc. .Ele nu au fost curioase, au fost curioase de scari sa le tot urce si sa le coboare si au stiut exact pe unde au intat , desii accesul la biroullui tati e cam ca un labirint , dar au stiut exact pe unde au venit. Coducatoarea de grup a fost Daniela, surprinzator, deoarece ea era cea mai fricoasa de locuri necunoascute, cred ca plimbarea cu autobusul a incurajat-o.
Am luat masina si ne-am dus direct in Parcul Mare. A fost minunat ele s-au bucutat de orice: de frunze, de copaci, de ghinzi, de locurile de joaca. Doamne! ce zi fumoasa am avut. Imi aduc cu drag aminte de zilele de toamna din adolescenta , desii am crezut ca acel sentiment pe care mi-l dadeau acele zile l-am pierdut demult, deoarece l-am cautat de multi ani, dupa liceu si casatorie si l-am gasit abia acum langa ele....
M-AM REGASIT!! Am simtit ca mai pot da un pic jos din povara care era pe umerii mei. De cand au aparut fetele in viata mea nu am mai trait nici un minut pentru mine. Abia acum am reusit sa-l traiesc. Acum , fetele , sunt sanatoase, mananca bine , dorm bine sunt destul de independente nu trebuie sa stau tot timpul incordata sa nu cumva sa gresesc ceva si sa le fac rau in vreun fel.
Astazi, mi-am trait minutul meu.....Minunat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu