miercuri, 28 septembrie 2011

Echilibrul perfect!

                       Pe cand am scapat din ce erai mai greu cu un bebe, corpul meu cerea un nou bebelus. Un bebelus care va avea sansa unei mame mai experimentate in ale maternitatii. Si am fost pregatita pentru multe lucruri pe care el le consideram mai grele la inceputurile intretinerii, alimetarii , cresterii in general a unui pui de om. Acum am stiut sigur ca sunt insarcinata si am mers la consult doar asa sa imi confirme oficial. Asa a fost, am mers devreme la ecograf , sarcina mea nu avea nici 4 saptamani, si m-a cemat doctorul peste alte patru sa vedem atunci mai bine. Am mers atunci fara nici un stres, eram fericita ca sunt insarcinata , ca voi fii din nou mamica. Intru in cabinet, ma pun pe pat, iar in timpul consultului doctorul imi pune intrebarea pe care o voi tine minte toata viata:
                            "I-am numarat data trecuta?"
                     Eu: Ce sa numaram? zilele, orelel, dar astea erau de gen feminin nu a spus "le-am numarat" .  
            Doctorul: Embrionii!
                     Eu : Da' , cati sunt? Helllppppppppp
            Doctorul: Doi..
                         
                    Sincer va spun ca nu m-am asteptat la intrebarea asta sau la raspunsul acesta niciodata, mi-am dorit sa mai am un copil ca sa pot accesa toata informatia primita de la primul , si sa il alaptez, deoarece pe Daria nu am reusit si nu mi-am iertat-o niciodata, vroiam sa nu il mai scol noaptea in somn si sa-i dau de mancare , doar daca cere el, casa nu vomeze asa de mult ca si Daria, vroiam sa indrept cumva greselile pe care am considerat ca le-am facut cu Daria. Dar din nou Doamne Doamne avea un alt plan pentru mine si era un plan pe care multi  si-l doresc . Un plan in care eu m-am regasit ca om si ca mama si ca fiica, si inca ma mai caut. Nu sunt nici pe departe omul care a fost odata. Sunt o leoaica care rupe din oricine si orice ar putea sa le faca rau fetelor mele.

                       Daca as putea impartasii macar un pic din experientele mele cu fetele si tot ceea ce traiesc acum ati fii coplesiti, toti cei care cititi aceste randuri. Daca ati vedea cum interactioneaza cum se percep unele pe altele si pe noi ca parinti, bunici. Cum descoperim lumea prin ochii lor, retraim copilaria si tot ceea ce am pierdut demult. Doamne !!! ce plan minunat ai avut pentru mine Iti multumesc!



Doamne , ce mult le iubesc . le ador si ...traiesc un miracol zi de zi, alaturi de ele, cu bune si cu rele, dar mirific.


                                      Echilibrul perfect? ELE..

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu