Sptembrie..joi

                        Azi sunt cu fetele acasa, Daria e la bunica pentru ca trebuie sa mearga la medic. A avut 37 febra si nu vreau sa o las asa pana ii creste mai mult.  Acasa, am ramas eu cu fetele, si inspirata de toamna asta aurie intradevar m-am hotarat sa merg cu fetele intr-o aventura. Ne-am pregatit si, neavand masina pentru ca tata a fost cu ea , la servici, ne-am hotarat sa mergem cu bus-ul. Acest lucru nu l-am facut niciodata singura numai cu ele si calatoria cu bus-ul la noi e asa ca si cum ai merge in parc cu trenuletul, nu de nevoie. Dar imi doresc sa scot fetele in societate , ca au inceput sa le fie frica asa de aglomeratie si nu sunt obisnuite cu multa lume si chestii din astea. Asa ca incepem "marea inghesuiala".
                          Ne pornim si binenteles mergeam cu ele de mana si cu un ghiozdanel cu hainutele lor in spate si aratam eu ca o liana , deoarece ele tot tzopaiau si ma trageau cand intr-o parte cand in alta. Dar pana la urma ajungem in statie si mergem si cu bus-ul, gasim si scaune. Ne-am descurcat foarte bine pentru niste incepatoare ale mersului cu autobusul. Au fost foarte cuminti si au savurat fiecare secunda din transport si stiau cand se opreste autobusul in statie ca trebuie sa urce si sa coboare oameni.
                        Am ajuns la servici la tati si am luat masina dupa ce au inspectat firma sa vada ce si cum pe acolo. Nu au stat prea mult la tati la servici , s-au uitat un pic pe acolo, desii tati vroia sa le arate unde lucreaza, masa , biroul...etc. .Ele nu au fost curioase, au fost curioase de scari sa le tot urce si sa le coboare si au stiut exact pe unde au intat , desii accesul la biroullui tati e cam ca un labirint , dar au stiut exact pe unde au venit. Coducatoarea de grup a fost  Daniela, surprinzator, deoarece ea era cea mai fricoasa de locuri necunoascute, cred ca plimbarea cu autobusul a incurajat-o.
                         Am luat masina si ne-am dus direct in Parcul Mare. A fost minunat ele s-au bucutat de orice: de frunze, de copaci, de ghinzi, de locurile de joaca. Doamne! ce zi fumoasa am avut. Imi aduc cu drag aminte de zilele de toamna din adolescenta , desii am crezut ca acel sentiment pe care mi-l dadeau acele zile l-am pierdut demult, deoarece l-am cautat de multi ani, dupa liceu si casatorie si l-am gasit abia acum langa ele....
M-AM REGASIT!! Am simtit ca mai pot da un pic jos din povara care era pe umerii mei. De cand au aparut fetele in viata mea nu am mai trait nici un minut pentru mine. Abia acum am reusit sa-l traiesc. Acum , fetele , sunt sanatoase, mananca bine , dorm bine sunt destul de independente nu trebuie sa stau tot timpul incordata sa nu cumva sa gresesc ceva si sa le fac rau in vreun fel.
                          Astazi, mi-am trait minutul meu.....Minunat.

Echilibrul perfect!

                       Pe cand am scapat din ce erai mai greu cu un bebe, corpul meu cerea un nou bebelus. Un bebelus care va avea sansa unei mame mai experimentate in ale maternitatii. Si am fost pregatita pentru multe lucruri pe care el le consideram mai grele la inceputurile intretinerii, alimetarii , cresterii in general a unui pui de om. Acum am stiut sigur ca sunt insarcinata si am mers la consult doar asa sa imi confirme oficial. Asa a fost, am mers devreme la ecograf , sarcina mea nu avea nici 4 saptamani, si m-a cemat doctorul peste alte patru sa vedem atunci mai bine. Am mers atunci fara nici un stres, eram fericita ca sunt insarcinata , ca voi fii din nou mamica. Intru in cabinet, ma pun pe pat, iar in timpul consultului doctorul imi pune intrebarea pe care o voi tine minte toata viata:
                            "I-am numarat data trecuta?"
                     Eu: Ce sa numaram? zilele, orelel, dar astea erau de gen feminin nu a spus "le-am numarat" .  
            Doctorul: Embrionii!
                     Eu : Da' , cati sunt? Helllppppppppp
            Doctorul: Doi..
                         
                    Sincer va spun ca nu m-am asteptat la intrebarea asta sau la raspunsul acesta niciodata, mi-am dorit sa mai am un copil ca sa pot accesa toata informatia primita de la primul , si sa il alaptez, deoarece pe Daria nu am reusit si nu mi-am iertat-o niciodata, vroiam sa nu il mai scol noaptea in somn si sa-i dau de mancare , doar daca cere el, casa nu vomeze asa de mult ca si Daria, vroiam sa indrept cumva greselile pe care am considerat ca le-am facut cu Daria. Dar din nou Doamne Doamne avea un alt plan pentru mine si era un plan pe care multi  si-l doresc . Un plan in care eu m-am regasit ca om si ca mama si ca fiica, si inca ma mai caut. Nu sunt nici pe departe omul care a fost odata. Sunt o leoaica care rupe din oricine si orice ar putea sa le faca rau fetelor mele.

                       Daca as putea impartasii macar un pic din experientele mele cu fetele si tot ceea ce traiesc acum ati fii coplesiti, toti cei care cititi aceste randuri. Daca ati vedea cum interactioneaza cum se percep unele pe altele si pe noi ca parinti, bunici. Cum descoperim lumea prin ochii lor, retraim copilaria si tot ceea ce am pierdut demult. Doamne !!! ce plan minunat ai avut pentru mine Iti multumesc!

Doamne , ce mult le iubesc . le ador si ...traiesc un miracol zi de zi, alaturi de ele, cu bune si cu rele, dar mirific.

                                      Echilibrul perfect? ELE..

Remember!!!

                                     Ma gandesc.. cu drag la copilaria mea, o copilarie mirifica si foarte fericita umbrita inspre adolescenta de problemele cu greutatea, dar foarte usor. Am avut parte ca Doamne Doamne sa ma trimita unor oameni minuanti, care s-au daruit trup si suflet asa cum au stiut ei mai bine noua copiilor lor. Le multumesc din suflet si le voi ramane vesnic recunoscatoare ca, in naivitatea mea le-am gresit de multe ori punand la indoiala faptele lor, iar ei, m-au iertat ca niste parinti iubitori si ma sustin si acum in clipa de fata in orice domeniu doresc, cu devotament si iubire nemarginita.

                                    Eu asa ii stiu de cand sunt pe lume , vesnic indragostiti care isi
                                                     cauta unul altuia prezenta in fiecare clipa .

                                     Prin copilarie am trecut repede, deoarece a fost prea frumoasa si deci scurta. Adolescenta a fost bantuita intotdeauna de estetic si de faptul ca nu arat ca celelalte fete frumoase si subtiri, de multe ori mi-am concentrat atentia mai mult asupra acestui fapt. Am tinut tot felul de diete si am reusit la un moment dat sa slabesc exact atat cam  avut nevoie, dar bine inteles ca lucrurile nu se schimba si greutatea mea revenea precum un bumerang. In fine! Credeam ca voi fi singura din lume ca nu isi va gasi perechea. Aceste ganduri cred ca le au toti adolescentii , indiferent de greutate sau alte trasaturi ale aspectului exterior. De atunci nici nu am nici o poza pentru  ca atunci erau doar poze de hartie, nu "virtuale". 

           
                             Am avut parte si de intalnirea cosmica si anume aceea cu viitorul meu sot.  A inceput destul de frumos si a continuat la fel , pana in ziua de azi. Este  omul pe care Doamne Doamne l-a ales pentru mine intr-un mod foarte intelept, asa cum Stie El.  Aveam nevoie de el si asa a fost. Dragostea noastra nu a fost una pasionala care sa arda de la inceput si apoi sa se stinga ci creste gradual in acelasi ritm in care ne cunoastem mai mult in fiecare zi. Cu cat ne cunoastem mai bine si ne intelegem plusurile si minusurile cu atat devenim mai puternici si mai uniti.
                           M-am tot intrebat toata viata mea :OARE CE MISIUNE AM EU AICI, PE PAMANT! Si tot timpul am simtit ca D-zeu este langa mine si ma protejeaza. Am aflat  misiunea mea abia atunci cand mi s-a implinit dorinta de a ramne insarcinata. Atunci am stiut de ce sunt aici. Atunci a fost primul moment in care mi-am descoperit menirea si declansatorul momentelor extraordinare ce urmau sa fie in viata mea.
                           Minunea de a forma o fiinta inlauntrul meu m-a facut sa constientizez cu adevarat ce putere imensa si iubitoare Ne vegheaza pe toti.

                  Omuletzul acesta mic , Daria, a venit pentru noi si la noi. Am trecut impreuna prin momentele grele de acomodare  unii cu altii. Avea reflux , iar ea voma foarte mult si ii era vizibil rau, si ne gandeam la cele mai rele lucruri. Ne gandeam ca omuletzul acela mic este si sensibil , dar nu era asa era o forta puernica , ne sustinea si pe noi. A fost mirifica toata perioada cat a fost bebe , iar acum cand e o domnisoara , nu imi vine sa cred ca e a mea. Da e a mea , este fata mea si o iubesc nespus de mult si in atatea feluri .

                                Ea este Daria Maria si are acum 4 ani si jumatate.
 Acum incepe sa isi formeze personalitatea , merge la camin de 3 saptamani, azi fiind 20 septemrie 2011. Ii place foarte mult. Deja a invatat o poezie si vrea in fiecare dimineata sa se spele pe fata pentru ca asa spune cantecelul. Este un copil minunat, jucaus , foarte iubitor si bineniteles aspirator de iubire . Este foarte inteligenta si cerebrala pentru varsta ei.

Un nou inceput..

Acest blog e dedicat fetitelor mele si nu refularii mele . Asa ca ... de acum inainte asa am sa fac. Am facut acest blog cu toata dragostea si nu o sa-l transform in altceva.

Mama buna sau mama rea!

                             Imi tot suna cuvintele astea in cap si vreau sa lamuresc lucrul acesta. Inca nu sunt linistita ca nu am reusit sa imi sustin punctul de vedere referitor la acest lucru.
                              Ce inseamna mama rea?
                              - abuzeaza copilul si aici sunt mai multe moduri in care poate sa o faca:
*nu il ia in brate, cand cere
*nu ii da san cand vrea el
* incearca sa ii faca un program fix
*il abandoneaza
*il bate
*il maltrateaza
* si alte si alte lucruri prin care poti spune ca o mama e rea
Ei bine, nu sunt de acord, cred ca in sentimentul nostru de vinovatie aruncam cu pietre in stanga si in dreapta acuzand ca mamele sunt rele daca nu fac cu copii ceea ce credem noi ca ii bine. Apoi mai este modul de viata in care a crescut o mama, educatia pe care a primit-o si mediul in care traieste acum , cred ca toate aceste lucruri influienteaza comportamentul unei mame. A face rau cuiva inseamna sa il faci cu intentia de a-l durea , sa iti faca placere ca sufera, iar o mama nu cred ca poate face asta, sunt sigura ca nu o face constient.
                                Ce inseamna o mama buna? O MAMA CARE ISI ASCULTA COPILUL. e chiar atat de simplu, DA .
                               Restul lucrurilor nefericite vin din aceasta lipsa de comunicare cu copilul si de a-i asculta nevoile, iar asta nu o face pe o mama rea. Orice alta denumire, dar REA in nici un caz.